Valoarea universală excepțională - criterii
Valoarea universală excepțională a Roșiei Montane este fundamentată de patru dintre cele șase criterii culturale stabilite prin Convenția Patrimoniului Mondial. Pentru înscrierea unui sit în Lista Patrimoniului Mondial este suficientă întrunirea unui singur criteriu. Alături de demonstrarea Valorii universale excepționale, pentru înscriere este de asemenea necesară demonstrarea integrității și autenticității sitului precum și a capacității de a-l proteja și gestiona în scopul prezervării valorii sale universale.
.PDF
Executive Summary
Consultă sinteza dosarului depus la UNESCO
© Copyright: Radu Sălcudean
Criteriul II
să exemplifice importante schimburi valorice de-a lungul unei perioade de timp sau în cadrul unei arii culturale, cu referire la evoluția unor domenii ca arhitectura sau tehnologia, arta monumentală, planificarea urbană sau peisageră.
Peisajul cultural minier Roșia Montană cuprinde cel mai proeminent exemplu de mină romană de aur. Multe dintre elementele miniere conservate în cei peste 7 km de lucrări romane demonstrează tehnicile inovative excepționale dezvoltate de migranți iliro-dalmați pricepuți în exploatarea aurului în funcție de natura tehnică a zăcământului. Controlul resurselor de metale prețioase, pentru a le folosi ca monedă, a fost un factor fundamental în dezvoltarea puterii militare romane și a expansiunii imperiale. Odată obținut controlul peste Munții Apuseni, începerea mineritului într-o manieră eficientă a devenit imperativă.
Un deceniu de campanii arheologice profesioniste în subteran, începute în 2001, a elucidat fuziunea tehnicilor miniere romane importate cu cele dezvoltate local, necunoscute nicăieri altundeva la o epocă atât de timpurie. Camere multiple ce adăposteau sisteme de drenaj din lemn cu roți de evacuare puse în funcțiune de mișcarea umană reprezintă o tehnică probabil adusă din Hispania în Balcani, în timp ce galeriile săpate, perfect trapezoidale în secțiune, puțurile elicoidale, galeriile de comunicație în pantă cu scări cioplite în stâncă și zonele de extracție verticală suprapuse unele peste celelalte, cu plafonul cioplit în trepte, se află într-o alăturare atât de specifică Roșiei Montane încât reprezintă probabil aspecte de pionierat în istoria tehnică a mineritului.
Importanța Peisajului cultural minier Roșia Montană nu se limitează la antichitate. Munții Apuseni au fost principala sursă de aur a Europei de la sfârșitul Cruciadelor în secolul al XIII-lea și până la descoperirea Americilor în secolul al XVI-lea, rămânând apoi în continuare proeminentă din punct de vedere al producției, în special în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, când au fost aduși mineri germani, austrieci și maghiari ce au folosit propriile tehnici avansate pentru a exploata zăcămintele la o scară mult mai mare.
© Copyright: L. Niculae
C. Lajos
Criteriul III
să poarte mărturia unică sau excepțională a unei tradiții culturale sau civilizații care persistă sau a dispărut.
Peisajul cultural minier Roșia Montană întruchipează tradiția culturală a uneia dintre cele mai vechi comunități miniere atestate documentar din Europa, fondată în antichitate de romani și care a supraviețuit sub influența sistemelor socio-tehnologice și organizaționale succesive, descrescând treptat până la dispariția sa la începutul secolului XXI.
Situl a fost cea mai importantă mină de metal prețios din Cadrilaterul Aurifer al Carpaților din România, și este asociat cu mărturii epigrafice excepționale din perioada imperială romană. Tăblițele cerate din lemn descoperite în galerii de mină în timpul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea au fost corelate cu numeroase monumente epigrafice din piatră descoperite in situ. Împreună, ele oferă o imagine autentică a vieții cotidiene și a practicilor culturale din această comunitate minieră de graniță. Împreună cu investigațiile și interpretările arheologice recente, intensive și sistematice, susținute prin resurse adecvate, a reieșit o imagine excepțională a organizării, strategiilor și practicilor mineritului antic în sit.
Peisajul cultural minier Roșia Montană își are rădăcinile într-un trecut ce a evoluat într-o tradiție strâns legată de eforturile pentru extragerea aurului. Mărturii fizice detaliate sunt oferite de: exploatările miniere din subteran, diferențiate cronologic prin trăsăturile tehnice distincte; peisajul minier socio-tehnologic format din zone de exploatare a minereului, zone de locuit, zone sacre, necropole; satul minier actual construit la începutul epocii industriale; și o documentare amănunțită a comunităților ce le-au generat.
Mărturiile arheologice supraviețuiesc alături de moștenirea operațiunilor miniere subterane moderne, în timp ce peisajul prezintă dovezile felului în care a fost modificat treptat și din ce în ce mai intens de-a lungul timpului pentru a servi mineritului și modului de viață al comunităților sale, sub controlul succesiv al imperiilor și al statului, fiecare fază adăugând la sau eradicându-și predecesorii.
Criteriul IV
să ofere un exemplu excepțional pentru un tip de construcție, de ansamblu arhitectural sau tehnologic sau de peisaj, care să ilustreze una sau mai multe perioade semnificative ale istoriei umane.
Peisajul cultural minier Roșia Montană este mărturie a vastei istorii de exploatare a aurului în Cadrilaterul Aurifer, din perioada romană și până în secolul XXI. Este un exemplu care ilustrează controlul strategic și puternica dezvoltare de către Imperiul Roman a mineritului metalelor prețioase, esențial pentru longevitatea și puterea sa militară. După declinul mineritului în Hispania (Peninsula Iberică, Spania și Portugalia de azi), Aurariae Dacicae (Dacia Romană, 106 – 272 d. Hr.) a fost singura nouă sursă semnificativă de aur și argint a Imperiului Roman, fiind de asemenea unul dintre posibilele motive cheie pentru cucerirea sa de către Traian.
Remarcabila rețea minieră subterană romană, cu atributele sale tehnice excepționale și peisajul asociat, este o mărturie excepțională a difuziunii și dezvoltării ulterioare a tehnicii mineritului de metale prețioase din perioada expansiunii Imperiului Roman, în secolele al II-lea și al III-lea d. Hr. Investigațiile arheologice au dezvăluit aspecte importante ce contribuie la istoria universală a mineritului.
Un astfel de sistem vast de galerii perfect trapezoidale în secțiune, puțuri helicoidale, galerii de comunicație în pantă, cu scări cioplite în stâncă și zone de extracție verticală suprapuse unele peste celelalte, cu plafonul cioplit în trepte, sunt necunoscute oriunde altundeva într-o epocă atât de timpurie. Trăsături precum camerele multiple pentru sistemele de drenaj cu roți de apă acționate de forța umană (și rămășițele din lemn ale acestor echipamente), deși înregistrate au fost în mare parte distruse în lumea romană de mineritul de perioadă modernă ce a urmat. Acestea se păstrează încă la Roșia Montană și sunt de o valoare excepțională datorită rarității și dimensiunilor lor precum și a stării de conservare în care se află.
Moștenirea socio-tehnologică modernă este semnificativă de asemenea, de la prolifica moștenire Habsburgică din secolele XVIII-XIX și până la mineritul preindustrial și la metodele de procesare a minereului existente la momentul schimbărilor tehnologice de la începutul revoluției industriale moderne. Operațiunile miniere au fost întreprinse la această vreme în mare parte de familii de mineri independenți ce au favorizat continuarea metodelor tradiționale de separare a minereului până la naționalizarea din 1948.
Mineritul subteran la scară mare a început în timpul regimului comunist, o epocă ce a lăsat numeroase caverne. În 1971, exploatarea a trecut la suprafață în cariera din masivul Cetate, distrugând spectaculoasele amenajări miniere romane cunoscute sub denumirea de „Cetate“, și continuând până în 2006, moment până la care înălțimea muntelui a fost efectiv redusă cu până la 20%. Juxtapunerea de blocuri de apartamente din perioada socialistă, inserate în ansamblul arhitectural din secolele XVIII-XIX, este o relicvă frapantă a acestei epoci.
© Copyright: B. Cauuet
Tăblița cerată XI, Arhiva MNIR © Copyright: M. Amarie
Criteriul VI
să fie direct asociat sau intrinsec legat cu evenimente sau tradiții vii, cu idei sau credințe, lucrări artistice sau literare de valoare universală excepțională.
Tăblițele cerate din lemn (tabulae ceratae) de la Alburnus Maior (Roşia Montană) au devenit faimoase datorită marelui istoric german Theodor Mommsen (1817-1903), considerat unul dintre marii clasiciști ai secolului al XIX-lea. Acestea reprezintă o sursă importantă în interpretarea pe care o dă dreptului roman, care a avut un impact semnificativ asupra Codului Civil german, formând ulterior baza pentru reglementări similare în alte țări precum Portugalia, China, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Grecia si Ucraina.
Aproximativ 50 de tăblițe cerate au fost descoperite între 1750 și 1850 în galeriile miniere de la Roșia Montană dintre care 24 de exemplare se păstrează în muzee din România și din străinătate (Cluj-Napoca, București, Aiud, Alba Iulia, Blaj, Budapesta, Berlin). Acestea sunt surse primare de informații legale, socio-economice, demografice, lingvistice nu doar cu privire la Alburnus Maior, ci asupra întregii provincii Dacia și, implicit, asupra Imperiului Roman. Tăblițele conțin detalii variate ale vieții în comunitățile miniere și sunt de asemenea corelate cu un număr fără egal de monumente epigrafice din piatră, atât votive, cât și funerare, descoperite in situ și păstrate în muzee din Roșia Montană, Cluj-Napoca, Turda, Alba Iulia și Deva. Informațiile oferă detalii explicite asupra organizării mineritului, asupra contractelor de vânzare-cumpărare, chitanțelor de împrumuturi și dobânzi și vânzării de sclavi. Dovezile epigrafice atestă nu doar imigranți iliri, cât și greci și latini, angajați să lucreze în mine și organizați în asociații (e.g. collegia aurariorum, societas danistaria).
Cercetarea academică referitoare la istoria Imperiului Roman în timpul dinastiei Antonine și a relației sale cu aurul dacilor și cu aurul extras din Dacia romană a deschis o nouă zonă de cercetare pentru istoria culturală europeană: revenirea economică a Imperiului Roman, începutul construcțiilor monumentale publice în Roma, printre care Forumul și Columna lui Traian sunt poate cele mai importante elemente și, în același timp, legătura directă cu zona minieră a Daciei, al cărei principal centru era Alburnus Maior.