Peisajul Cultural Minier Roșia Montană, un palimpsest social și tehnologic creat de activitatea minieră de peste două milenii și succesiunea de culturi și imperii, are o profunzime temporală unică și o diversitate excepțională ce pot fi citite într-un areal relativ restrâns. Roșia Montană este situată într-un amfiteatru natural de masive și văi divergente/radiante, în aria metaliferă a Munților Apuseni din Transilvania. Acest sit reprezintă centrul așa-numitului Patrulater Aurifer al Carpaților de Sud – zona cea mai bogată în zăcăminte metalifere prețioase din Europa.

Șapte munți de mici dimensiuni conținând filoane de aur domină vizual peisajul Roșiei Montane, acesta fiind înconjurat și delimitat pe trei laturi de creste și vârfuri. Piscurile abrupte sunt străpunse de vechi intrări de mină, iar vârfurile lor sunt tăiate de exploatări de suprafață. Arheologia romană de suprafață este prolifică și extinsă, cuprinzând zone de procesare a minereului, locuințe, clădiri administrative, zone sacre și necropole, unele cu clădiri funerare cu arhitectură complexă, toate aflate în relație cu peste 7 km de mine subterane antice descoperite până în prezent. Pădurile și grohotișurile se întrepătrund pe văi abrupte, iar turlele bisericilor istorice, construite pe movile stâncoase, domină satele Roșia Montană și Corna, acesta din urmă de dimensiuni mai reduse, așezări constrânse de relief în văi, care facilitau de asemenea separarea minereului, comunicația și transporturile. Pajiștile aflate pe pante abrupte sunt caracterizate prin practici agro-pastorale la fel de vechi ca activitatea minieră însăși iar cotele mai înalte sunt punctate de o serie de lacuri artificiale pentru stocarea apei necesare prelucrării minereului ce au fost dezvoltate cu precădere după 1733.