Peisajul cultural minier Roșia Montană conține toate atributele necesare care exprimă Valoarea Universală Excepțională. Este cuprins într-un amfiteatru natural, radical diferit de peisajul înconjurător, și include toate masivele metalifere ale Alburnus Maior și cele două văi principale (Roșia și Corna) pentru separarea minereului, locuire, transport și comunicații. Deși o parte relativ mare este suprapusă de activități miniere mai moderne, peisajul reprezintă un palimpsest de imperii și culturi succesive ce l-au exploatat.
Limita zonei a fost determinată cu ajutorul unei combinații de hărți geologice/miniere trăsături naturale precum bazinele hidrografice (funcționale pentru aportul de apă în procesarea minereului) și creste, culmi, drumuri, câmpuri vizuale (înspre și dinspre proprietăți) și limitele administrative care vor contribui la managementul proprietății. Au fost incluse toate zonele cu potențial arheologic semnificativ.
Peisajul cultural minier Roșia Montană a suferit numeroase agresiuni, urmate de multiple transformări: unele graduale, de-a lungul secolelor, și altele bruște și devastatoare, precum distrugerea carierei romane Cetate de către exploatarea minieră de suprafață începută în anii ’70 sau campaniile susținute de demolări începute în 2004 în pregătirea reluării exploatării miniere și a creării facilităților de procesare. În timpul celor din urmă, elemente importante ale patrimoniului arhitectural local sau chiar întregi porțiuni ale țesutului urban (precum zona centrală a Cornei), în total cca. 250 de proprietăți, au fost distruse. Un număr semnificativ se păstrează, fapt ce subliniază importanța conservării acestui patrimoniu prețios.
